Accesibilitate
Legislație
Internă
Decizia nr. 16 a Înaltei Curții de Casație și Justiție privind termenul de "nevăzător"
DECIZIE nr. 16 din 21 septembrie 2015
referitoare la recursul in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 59 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv ale art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, si anume stabilirea intelesului termenului "nevazator"
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 864 din 19 noiembrie 2015
Data intrarii in vigoare : 19 noiembrie 2015
Dosar nr. 11/2015
*T*
Iulia Cristina Tarcea - vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si
Justitie - presedintele completului
Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile
Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile
Ionel Barba - presedintele Sectiei de contencios
administrativ si fiscal
Mirela Sorina Popescu - presedintele Sectiei penale
Florentin Sorin Dragut - judecator la Sectia I civila
Elena Floarea - judecator la Sectia I civila
Carmen Georgeta Negrila - judecator la Sectia I civila
- judecator-raportor
Mihaela Paraschiv - judecator la Sectia I civila
Eugenia Puscasiu - judecator la Sectia I civila
Adina Georgeta Nicolae - judecator la Sectia I civila
Eugenia Voicheci - judecator la Sectia a II-a civila
Lucia Paulina Brehar - judecator la Sectia a II-a civila
Veronica Magdalena Danaila - judecator la Sectia a II-a civila
Marioara Isaila - judecator la Sectia a II-a civila
Mirela Politeanu - judecator la Sectia a II-a civila
Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila
- judecator-raportor
Doina Duican - judecator la Sectia de contencios
administrativ si fiscal
Gabriela Elena Bogasiu - judecator la Sectia de contencios
administrativ si fiscal
Veronica Nastasie - judecator la Sectia de contencios
administrativ si fiscal
Carmen Sirbu - judecator la Sectia de contencios
administrativ si fiscal
Dana Iarina Vartires - judecator la Sectia de contencios
administrativ si fiscal
Luiza Maria Paun - judecator la Sectia de contencios
administrativ si fiscal - judecator-raportor
Francisca Maria Vasile - judecator la Sectia penala
Alina Ioana Ilie - judecator la Sectia penala
*ST*
Completul competent sa judece recursul in interesul legii este legal constituit in conformitate cu dispozitiile art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila raportat la art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta este prezidata de doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Avocatul Poporului este reprezentat de doamna consilier juridic Ecaterina Mirea, iar procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror sef adjunct al Sectiei judiciare.
La sedinta de judecata participa magistratul-asistent Ileana Peligrad, desemnat pentru aceasta cauza in conformitate cu dispozitiile art. 27^2 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 59 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Legea nr. 263/2010, respectiv ale art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Legea nr. 19/2000, si anume stabilirea intelesului termenului "nevazator".
Dupa prezentarea referatului cauzei, constatand ca nu mai sunt chestiuni prealabile de discutat sau exceptii de invocat, presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, acorda cuvantul doamnei Ecaterina Mirea, consilier juridic, in calitate de reprezentant al Avocatului Poporului, si doamnei Antonia Constantin, procuror sef adjunct al Sectiei judiciare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Reprezentantul Avocatului Poporului a solicitat admiterea recursului in interesul legii, apreciind intemeiata opinia potrivit careia dispozitiile art. 59 din Legea nr. 263/2010 si ale art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 se aplica si persoanelor cu grad de handicap accentuat.
Reprezentantul procurorului general a invederat ca sintagma "nevazatori", in sensul aplicarii prevederilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 si, respectiv, ale art. 59 din Legea nr. 263/2010, vizeaza persoanele cu handicap de tip vizual, fara a distinge in functie de gradul de handicap, grav, accentuat si mediu.
Presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, constatand ca nu mai sunt alte completari, chestiuni de invocat sau intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.
INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, a constatat urmatoarele:
- Problema de drept ce a generat practica neunitara
Prin memoriul de recurs in interesul legii formulat de autorul sesizarii a fost indicata urmatoarea problema de drept ca fiind solutionata diferit de instantele judecatoresti: "interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 59 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv ale art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, si anume stabilirea intelesului termenului «nevazator»".
S-a aratat ca Legea nr. 19/2000 a introdus, prin art. 47 alin. (2), dreptul asiguratilor nevazatori de a beneficia de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, daca au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare prevazut de lege.
Aceasta norma a fost preluata in Legea nr. 263/2010, in continutul art. 59, potrivit caruia: "Nevazatorii beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, daca au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare."
S-a invederat ca ambele texte de lege au fost interpretate si aplicate diferit, atat la nivelul caselor teritoriale de pensii, cat si la nivel jurisprudential.
- Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost investita de Avocatul Poporului prin Memoriul emis cu nr. 6.138 din 11 mai 2015 ce a fost inregistrat la Inalta Curte de Casatie si Justitie cu nr. 182 din 12 mai 2015, legitimarea procesuala a institutiei titulare a sesizarii fiind expres prevazuta de art. 514 din Codul de procedura civila.
III. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
Practica judiciara neunitara care a generat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu prezentul recurs in interesul legii decurge din cele doua orientari jurisprudentiale in solutionarea problemei de drept enuntate, astfel:
Intr-o prima orientare de jurisprudenta, sustinuta de Curtea de Apel Iasi, Curtea de Apel Bucuresti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Bacau si Curtea de Apel Brasov, instantele au considerat ca termenul de "nevazator" se refera exclusiv la persoanele cu grad de handicap grav, iar persoanelor cu handicap vizual accentuat/mediu nu le sunt aplicabile prevederile privind "nevazatorii", ci dispozitiile privind persoanele cu handicap accentuat/mediu, si anume art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, respectiv art. 58 lit. b) din Legea nr. 263/2010, invocandu-se urmatoarele argumente:
- a) legiuitorul diferentiaza, in mod clar, gradele de handicap ale deficientelor de vedere in grava si accentuata (potrivit distinctiilor prevazute la pct. I "Evaluarea persoanelor cu afectarea functiilor vizuale in vederea incadrarii in grad de handicap", cap. 2 privind functiile senzoriale din criteriile medico-psihosociale pe baza carora se stabileste incadrarea in grad de handicap, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse si al ministrului sanatatii publice nr. 762/1.992/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, denumit in continuare Ordinul nr. 762/1.992/2007.
Ca atare, instantele au constatat ca "exista, de asemenea, mare deosebire intre o persoana nevazatoare - lipsita total de vedere si gradul de handicap de vedere accentuat - care prezinta o deficienta vizuala accentuata". Or, in contextul in care persoana in cauza nu prezinta o cecitate practica si absoluta, asa cum este definita prin Ordinul nr. 762/1.992/2007, s-a apreciat ca aceasta nu poate beneficia de dispozitiile art. 59 din Legea nr. 263/2010.
In hotararile pronuntate sub imperiul Legii nr. 19/2000 se face trimitere la Criteriile si normele de diagnostic clinic, diagnostic functional si de evaluare a capacitatii de munca pe baza carora se face incadrarea in gradele I, II si III de invaliditate, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 400/2001, denumita in continuare Hotararea Guvernului nr. 400/2001;
- b) nu se poate sustine ca orice deficienta de vedere este acoperita de conceptul de "nevazator", ci doar aceea care, din punct de vedere strict tehnico-medical, atinge un grad al afectiunii; gradul de "handicap accentuat cod 4" nu este acelasi lucru cu gradul de "nevazator";
- c) definitia cuvantului "nevazator" data de Dictionarul explicativ al limbii romane, potrivit careia prin "nevazator" se intelege "lipsit de vedere, orb";
- d) in lipsa unei prevederi legale care sa includa in categoria nevazatorilor toate persoanele cu handicap vizual, instantele au apreciat ca termenul de "nevazator" nu poate fi extins si asupra persoanelor care prezinta scaderea vazului, dar nu o cecitate practica si absoluta. Extinderea notiunii de "nevazator" la toate persoanele care prezinta un handicap vizual ar determina aplicarea prevederilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 inclusiv celor care prezinta un handicap vizual usor, ceea ce excedeaza vointei legiuitorului;
- e) Adresa nr. 2.160/2001 a Ministerului Sanatatii si Familiei - Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, potrivit careia numai nevazatorii cu handicap grav, asimilabil gradului I de invaliditate, pot beneficia de dispozitiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
Intr-o a doua opinie jurisprudentiala, sustinuta de Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Pitesti, Curtea de Apel Timisoara, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Ploiesti si Curtea de Apel Oradea, instantele au retinut ca prevederile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, respectiv ale art. 59 din Legea nr. 263/2010 sunt aplicabile atat persoanelor cu handicap vizual grav, cat si celor cu handicap accentuat.
In motivarea acestei opinii s-au retinut urmatoarele:
- a) din economia dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 si ale art. 59 din Legea nr. 263/2010, precum si ale normelor de aplicare a acestora rezulta necesitatea indeplinirii cumulative a doua conditii pentru a putea beneficia de pensie pentru limita de varsta in aceste cazuri;
(i) calitatea de nevazator;
(ii) realizarea in aceasta calitate a cel putin o treime din stagiul complet de cotizare;
- b) in ceea ce priveste interpretarea notiunii de "nevazator", legiuitorul nu face nicio distinctie cu privire la gradul de handicap asociat acestei invaliditati nici in Legea nr. 19/2000, nici in Legea nr. 263/2010, ca de altfel nici in normele de aplicare a acestora. Daca legiuitorul ar fi dorit sa faca vreo deosebire intre gradele de handicap de vedere, ar fi mentionat acest lucru dupa modelul art. 58 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000;
- c) normele legale in cauza instituie exceptii de la regula generala a conditiilor de pensionare. Or, exceptiile sunt de stricta interpretare si aplicare, ceea ce inseamna ca, daca acestea nu pot fi extinse pe cale de interpretare, nici aplicarea lor nu poate fi restransa prin adaugarea unor conditii neprevazute de lege;
- d) atat Hotararea Guvernului nr. 400/2001, cat si Ordinul nr. 762/1.992/2007 au forta juridica inferioara legii, astfel incat nu pot deroga de la lege; in plus, niciunul dintre aceste acte normative nu cuprinde definitia notiunii de "nevazator" si nu mentioneaza deloc acest termen;
- e) prevederile legale privind criteriile medico-psihosociale pe baza carora se stabileste incadrarea in grad de handicap stau la baza emiterii certificatelor de handicap; in opinia acestor instante, incadrarea in gradele de handicap, independent de calificarea data, echivaleaza cu atribuirea calitatii de nevazator, in intelesul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 si al art. 59 din Legea nr. 263/2010;
- f) de asemenea, s-a apreciat ca Adresa nr. 2.160/2001 emisa de Ministerul Sanatatii si Familiei - Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap nu poate contine aprecieri care sa fie contrare sau care sa adauge la lege.
- Opinia Avocatului Poporului
Dispozitiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 si, respectiv, ale art. 58 din Legea nr. 263/2010 reglementeaza conditiile speciale de pensionare pentru o categorie aparte a persoanelor cu dizabilitati, si anume nevazatorii; aceste norme sunt derogatorii de la cele de drept comun avand ca obiect deschiderea dreptului la pensie integrala pentru munca depusa si limita de varsta.
In ambele texte de lege legiuitorul nu distinge cu privire la gradul de handicap, ci numai sub aspectul tipului de handicap, respectiv cel vizual si celelalte tipuri de handicap.
In acest context, in considerarea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, Avocatul Poporului a invederat ca normele mentionate nu deosebesc intre diversele categorii de nevazatori si nu reglementeaza diferit situatia celor care au un grad de handicap grav fata de cei care sunt incadrati in grad de handicap accentuat, asa cum este stipulat pentru persoanele incadrate in alte tipuri de handicap; ca atare, considera justificata opinia potrivit careia intelesul notiunii de "nevazator" nu este echivalentul termenului "orb" si nici al sintagmei "cu grad de handicap grav".
Legislatia principala si secundara din domeniul pensiilor nu defineste notiunea de "nevazator" si nu mentioneaza deloc acest termen.
Stabilirea unor criterii in baza carora sa se diferentieze diversele tipuri de handicap, inclusiv cel vizual, prezinta interes si aplicabilitate in acordarea drepturilor prevazute de legislatia specifica (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Legea nr. 448/2006). In ceea ce priveste pensionarea, legea-cadru in domeniu instituie atat conditiile generale de pensionare, cat si conditii speciale pentru anumite categorii; or, in acest context, termenul de "nevazator" are un inteles mult mai larg decat semnificatia sa generica din Dictionarul explicativ al limbii romane.
Textele legale in cauza se refera la asiguratii nevazatori care au realizat stagii de cotizare in conditii de handicap preexistent, fapt confirmat de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 565/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.052 din 25 noiembrie 2005, jurisprudenta mentinuta prin Decizia nr. 353/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 2 mai 2008.
Astfel, Curtea Constitutionala a statuat ca: "Textul de lege supus controlului de constitutionalitate are in vedere doar exercitarea dreptului la pensie al persoanelor cu handicap, iar din cadrul acestei categorii, numai a acelor persoane care au dobandit handicapul inainte de a fi devenit asigurat in sistemul public al asigurarilor sociale, respectiv inainte de a fi incadrate in munca. Este evident ca aceasta categorie de persoane se afla intr-o situatie diferita de cea a persoanelor care au dobandit handicapul in timp ce erau incadrate in munca, fapt ce justifica in mod rezonabil instituirea unui tratament juridic diferentiat. Astfel, in timp ce persoanele la care se refera art. 47 din Legea nr. 19/2000 au dreptul de a obtine pensie pentru limita de varsta, cu beneficiul reducerii stagiului de cotizare si a varstei de pensionare, persoanele care au dobandit handicapul in timp ce erau incadrate in munca se bucura de o alta categorie de pensie, anume pensia de invaliditate, prevazuta de art. 53 si urmatoarele din aceeasi lege. Aceasta constituie, de asemenea, o reglementare favorabila, corespunzatoare situatiei specifice acestei din urma categorii de persoane. Potrivit acestor prevederi legale, chiar si persoanele care au dobandit handicapul in timp ce erau incadrate in munca se pot inscrie la pensie inainte de implinirea varstei standard de pensionare, cu reducerea sau chiar eliminarea perioadei necesare pentru realizarea stagiului de cotizare, in raport cu gradul de invaliditate, ce se stabileste prin expertiza medicala."
Ca atare, se mai arata de catre titularul sesizarii, adoptand normele supuse analizei prin formularea prezentului recurs in interesul legii, legiuitorul a avut in vedere persoanele care au capacitate de munca. Or, persoanele incadrate in gradul I de invaliditate/handicap grav sunt cele care si-au pierdut in totalitate capacitatea de munca, conform definitiei prevazute la art. 54 lit. a) din Legea nr. 19/2000 si la art. 69 din Legea nr. 263/2010. Acestea se afla in situatia de a-si fi pierdut total si capacitatea de autoservire, de autoconductie sau de orientare spatiala, necesitand ingrijire si supraveghere permanenta din partea unei alte persoane. In mod evident, o astfel de persoana nu este capabila sa realizeze un stagiu de cotizare, fie si de 10 ani.
Pe cale de consecinta, in opinia Avocatului Poporului, daca s-ar accepta interpretarea ca textele de lege privind pensionarea nevazatorilor cu handicap preexistent se aplica exclusiv celor cu handicap grav, aceste texte ar ramane fara obiect.
Fata de considerentele enuntate, s-a apreciat ca dispozitiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 si, respectiv, ale art. 59 din Legea nr. 263/2010 se aplica si persoanelor cu gradul de handicap accentuat.
- Opinia procurorului general
Prin punctul de vedere inaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie, inregistrat sub nr. 26.422 din 6 iulie 2015, s-a invederat ca, in aplicarea dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 si ale art. 59 din Legea nr. 263/2010, notiunea "nevazator" semnifica persoana cu deficienta functiei vizuale, prin raportare la tipul handicapului, indiferent de gradul de handicap (grav, accentuat sau mediu), nu doar persoana lipsita total de vedere, iar stagiul minim de cotizare trebuie realizat in conditiile acestui tip de handicap.
Astfel, prin reglementarea actuala, legiuitorul a facut o distinctie clara intre persoanele cu alt tip de handicap decat cel vizual, preluand separat prevederile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 in prevederile art. 59 din Legea nr. 263/2010.
Din aceasta perspectiva, rezulta ca "nevazatorii" beneficiaza de pensie pentru limita de varsta in alte conditii decat cele prevazute de art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, respectiv de art. 58 din Legea nr. 263/2010, singura conditie fiind aceea de a realiza, in conditiile handicapului vizual, cel putin o treime din stagiul complet de cotizare.
Asadar, definitia propusa este aceea ca, in sensul art. 59 din Legea nr. 263/2010, fost art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, sintagma "nevazator" vizeaza persoanele caracterizate de un tip de handicap, si anume cel vizual, indiferent de gradul de handicap (grav, accentuat sau mediu).
- Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie
La nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu a fost identificata jurisprudenta relevanta in materie, deoarece litigiile cu acest obiect nu intra in competenta de solutionare a instantei supreme.
VII. Jurisprudenta Curtii Constitutionale
Curtea Constitutionala a fost sesizata in numeroase randuri cu solutionarea unor exceptii de neconstitutionalitate a diferitelor prevederi ale Legii nr. 19/2000, ale Legii nr. 263/2010, precum si ale acestor acte normative in ansamblul lor; dintre cele din urma, cu titlu exemplificativ, pot fi mentionate urmatoarele decizii: Decizia nr. 75/2003, Decizia nr. 449/2005, Decizia nr. 115/2013, prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 19/2000, iar cu privire la ansamblul Legii nr. 263/2010, exceptia de neconstitutionalitate a fost respinsa prin Decizia nr. 295/2013.
In ce priveste textele ce intereseaza prezentul recurs in interesul legii - art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 si, respectiv, art. 59 din Legea nr. 263/2010, instanta de contencios constitutional a fost investita doar cu solutionarea unor exceptii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 (respinse prin Decizia nr. 565/2005 si prin Decizia nr. 353/2008), iar nu si vizand textul din legea ulterioara - art. 59 din Legea nr. 263/2010.
Cum cele doua decizii ale Curtii Constitutionale, anterior mentionate, au fost invocate si de catre titularul recursului in interesul legii, nu se mai impune redarea celor retinute si apreciate de instanta constitutionala in cadrul acestei sectiuni, ci vor fi evaluate in contextul dezlegarii problemei de drept ce formeaza obiectul recursului in interesul legii.
VIII. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene
La nivelul celor doua instante europene nu s-a identificat jurisprudenta relevanta care sa vizeze in mod direct problema de drept supusa analizei.
- Raportul asupra recursului in interesul legii
Raportul intocmit de judecatorii-raportori desemnati, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedura civila, a concluzionat ca notiunea de "nevazator" din cuprinsul celor doua norme sa fie explicitata prin sintagma "cecitate absoluta", avand in vedere distinctiile prevazute de Ordinul nr. 762/1.992/2007.
- Inalta Curte de Casatie si Justitie
Cu privire la admisibilitatea recursului in interesul legii, in raport cu anexele atasate memoriului de recurs in interesul legii, se constata a fi respectate cerintele de ordin formal prescrise de prevederile art. 515 din Codul de procedura civila, in sensul ca problema de drept ce formeaza obiectul judecatii a fost solutionata in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive.
Practica neunitara se identifica la nivelul mai multor curti de apel din tara si este ilustrata prin hotarari judecatoresti definitive (daca litigiul s-a judecat potrivit Codului de procedura civila), precum si prin hotarari judecatoresti irevocabile (daca judecata s-a desfasurat in baza dispozitiilor Codului de procedura civila de la 1865), notiuni echivalente fata de prevederile art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare.
Cea de-a doua cerinta de admisibilitate priveste obiectul recursului in interesul legii, in sensul ca acesta trebuie sa se circumscrie dispozitiilor art. 514 din Codul de procedura civila, anume sa priveasca probleme de drept solutionate diferit de instantele judecatoresti, intrucat recursul in interesul legii nu poate fi promovat decat pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii.
Or, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 sau, dupa caz, ale art. 59 din Legea nr. 263/2010 instantele au dat o dezlegare diferita notiunii de "nevazator", avand in vedere ca unele dintre acestea au considerat ca notiunea de "nevazator" este distincta de sintagmele "handicap grav" ori "handicap accentuat", in timp ce alte instante au inclus fie doar persoanele cu handicap grav, fie pe acestea si pe cele cu handicap accentuat in aceeasi categorie a "nevazatorilor".
Analiza problemei de drept solutionate in mod neunitar de instantele judecatoresti
Pentru dezlegarea problemei de drept ce formeaza obiectul recursului in interesul legii este necesar, in prealabil, a se stabili contextul legal al acestor norme si domeniul lor de reglementare.
Astfel, art. 40 din Legea nr. 19/2000 si, respectiv, art. 51 din Legea nr. 263/2010 prevad ca in sistemul public de pensii se acorda urmatoarele categorii de pensii: a) pensia pentru limita de varsta; b) pensia anticipata; c) pensia anticipata partiala; d) pensia de invaliditate; e) pensia de urmas.
Din punctul de vedere al sistematizarii legii, dispozitiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 si, respectiv, cele ale art. 59 din Legea nr. 263/2010, in structura ambelor acte normative de referinta, sunt plasate in cap. IV "Pensii", sectiunea 1 "Pensii pentru limita de varsta".
In consecinta, fiecare dintre aceste texte reglementeaza o anumita cerinta dintre cele ce reprezinta conditiile legale pentru ca o persoana asigurata in sistemul public de asigurari sociale sa se poata inscrie la dreptul la pensie pentru limita de varsta. Cu privire la categoria pensiei pentru limita de varsta, legea stabileste conditiile legale, cumulative, pentru acordarea acesteia: varsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare (sau in specialitate, conform formularii din legea actuala - Legea nr. 263/2010) realizat in sistemul public; aceste conditii legale se particularizeaza diferit in cele doua acte normative succesive, in functie de dinamica politicii statale in domeniul sistemului de pensii publice.
Intre drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, art. 50 din Constitutia Romaniei, republicata, prevede, in mod explicit, protectia persoanelor cu handicap, norma constitutionala fiind in urmatorul sens: "Persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, in vederea participarii efective a persoanelor cu handicap in viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor."
In scopul aplicarii acestui principiu constitutional si, implicit, al realizarii politicilor sociale nationale in acest domeniu, legiuitorul a adoptat o serie de acte normative cu un atare obiect, printre care Legea nr. 57/1992 privind incadrarea in munca a persoanelor handicapate (act normativ in vigoare pana la abrogarea lui prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 519/2002), Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (care a abrogat actul normativ anterior in aceeasi materie), dupa cum, in continutul altor acte normative, au fost inserate dispozitii speciale, derogatorii de la regimul de drept comun, prin care se reglementeaza distinct drepturile persoanelor din aceasta categorie prin instituirea unui regim legal mai favorabil, in raport cu domeniul de reglementare a fiecarui act normativ dintre acestea.
Normele analizate in prezentul recurs in interesul legii se inscriu in aceasta din urma categorie de acte normative, avand in vedere ca ele prevad acordarea anumitor facilitati in vederea inscrierii la dreptul la pensie atat pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare in conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat, in functie de gradul handicapului, cat si (distinct) pentru categoria nevazatorilor.
Textele a caror interpretare priveste recursul in interesul legii sunt in urmatorul sens:
Articolul 47 din Legea nr. 19/2000 prevede:
"Art. 47. - (1) Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare in conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat, in functie de gradul handicapului, beneficiaza de reducerea stagiilor de cotizare si a varstelor standard de pensionare prevazute in anexa nr. 3, astfel:
- a) cu 15 ani, reducerea varstei standard de pensionare, daca au realizat cel putin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav;
- b) cu 10 ani, reducerea varstei standard de pensionare, daca au realizat cel putin doua treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;
- c) cu 10 ani, reducerea varstei standard de pensionare, daca au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.
(2) Asiguratii nevazatori beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, daca au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare prevazut de lege."
Din continutul Legii nr. 263/2010 intereseaza nu numai dispozitiile art. 59, dar si cele ale art. 58:
Astfel, art. 58 stabileste: "Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare in conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat beneficiaza de reducerea varstelor standard de pensionare prevazute in anexa nr. 5, in functie de gradul de handicap, dupa cum urmeaza:
- a) cu 15 ani, in situatia asiguratilor cu handicap grav, daca au realizat, in conditiile handicapului preexistent calitatii de asigurat, cel putin o treime din stagiul complet de cotizare;
- b) cu 10 ani, in situatia asiguratilor cu handicap accentuat, daca au realizat, in conditiile handicapului preexistent calitatii de asigurat, cel putin doua treimi din stagiul complet de cotizare;
- c) cu 10 ani, in situatia asiguratilor cu handicap mediu, daca au realizat, in conditiile handicapului preexistent calitatii de asigurat, stagiul complet de cotizare."
Art. 59 prevede urmatoarele: "Nevazatorii beneficiaza de pensie pentru limita de varsta, indiferent de varsta, daca au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare."
In plus, in cuprinsul art. 43 si 44 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 257/2011, se prevad cele ce urmeaza:
"Art. 43. - (1) Reducerea prevazuta la art. 58 din lege se aplica persoanelor cu handicap care, la data solicitarii pensiei, fac dovada acestui statut cu certificatul de incadrare in grad de handicap, emis in conditiile legii.
(2) In vederea aplicarii art. 58 din lege, certificatul de incadrare in grad de handicap va contine obligatoriu:
- a) data dobandirii handicapului;
- b) gradul de handicap;
- c) mentiunea ca persoana este nerevizuibila;
- d) mentiunea ca certificatul a fost emis pentru aplicarea art. 58 din lege.
(3) Reducerea prevazuta la alin. (1) se face numai in conditiile handicapului preexistent calitatii de asigurat.
(4) Schimbarea ulterioara inscrierii la pensie a gradului de handicap nu afecteaza drepturile de pensie acordate, cu exceptia cazului in care certificatul de incadrare in grad de handicap a fost anulat, in conditiile legii."
Prin dispozitiile art. 44 din aceleasi norme se stabileste: "Reducerea prevazuta la art. 59 din lege se aplica nevazatorilor care fac dovada acestui statut cu certificatul de incadrare in grad de handicap emis in conditiile legii, care va contine obligatoriu urmatoarele elemente: data ivirii handicapului, gradul de handicap, termenul de revizuire, precum si mentiunea ca certificatul a fost emis in vederea aplicarii art. 59 din lege."
Prevederi similare se regasesc si in Ordinul ministrului muncii si solidaritatii sociale nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.
Nefiind domeniul de reglementare al legilor privind sistemul public de pensii ori al normelor adoptate in organizarea aplicarii acestor acte normative, notiunile legale de "handicap mediu", "handicap accentuat" si "handicap grav" sunt notiuni ce se regasesc in dispozitiile legii-cadru in materie, anume Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; astfel, art. 85 alin. (3) si (10) din acest act normativ stabileste:
"(3) Incadrarea in grad si tip de handicap a adultilor cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumita in continuare comisie de evaluare", si "(10) Criteriile medicopsihosociale pe baza carora se stabileste incadrarea in grad si tip de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si al ministrului sanatatii."
In acelasi timp, art. 86 alin. (1) si (2) din Legea nr. 448/2006 reglementeaza astfel:
"(1) Gradele de handicap sunt: usor, mediu, accentuat si grav.
(2) Tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare."
Actul administrativ normativ indicat de dispozitiile legii-cadru, conform celor anterior precizate, este reprezentat de Ordinul nr. 762/1.992/2007.
In anexa nr. 1 la acest ordin sunt prevazute criteriile medico-psihosociale de incadrare in grad de handicap, criterii distincte pentru fiecare tip de handicap; de exemplu, in cap. 1, dedicat functiilor mentale, sunt reglementate criteriile de evaluare a persoanelor cu dezvoltare incompleta a functiilor mentale in vederea incadrarii in grad de handicap; cap. 2 este dedicat, din punctul de vedere al tipului de handicap, functiilor senzoriale (precum este si functia vizuala); astfel, in cap. 2 pct. I sunt prevazute criteriile de evaluare a persoanelor cu afectarea functiilor vizuale in vederea incadrarii in grad de handicap; in cap. 2 pct. II sunt prevazute criteriile pentru evaluarea persoanelor cu afectarea functiilor auditive in vederea incadrarii in grad de handicap; la cap. 2 pct. III - criteriile pentru evaluarea persoanelor cu afectarea functiilor vestibulare in vederea incadrarii in grad de handicap; in cap. 3 se regasesc criteriile pentru evaluarea gradului de handicap din afectarea vocii, deci in legatura cu functiile fonatorii si de comunicare verbala etc.
In consecinta, potrivit celor stabilite prin acest ordin, din perspectiva celor ce intereseaza prezentul recurs in interesul legii, rezulta ca afectarea functiilor vizuale (tipul de handicap, in termenii Legii nr. 448/2006) este susceptibila de incadrare intr-un anumit grad de handicap, in raport cu gravitatea lui - mediu, accentuat si grav (direct proportional cu nivelul de afectare a respectivei functii sau respectivului sistem anatomic), grade ce intereseaza si in legatura cu domeniul de aplicare a dispozitiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 si a prevederilor art. 58 din Legea nr. 263/2010; totodata, nu numai afectarea functiei vizuale plaseaza o persoana in categoria celor care pot fi incadrate pe baza acestor criterii intr-un anumit grad de handicap, ci si afectarea fie a altor functii senzoriale, fie a altor sisteme anatomice - functiile sistemului cardiovascular, functii ale sistemului hematologic, functii ale sistemului imunitar, ale sistemului respirator etc., pentru fiecare dintre aceste deficiente fiind prevazut cate un set distinct de reguli pentru incadrarea in grad de handicap, conform anexei nr. 1 la acest ordin.
Prin urmare, criteriile legale privind tipul si gradul de handicap sunt interdependente, astfel incat aplicarea concomitenta a acestora este indispensabila pentru delimitarea sferei de aplicare a dispozitiilor art. 47 alin. (1) de cea a art. 47 alin. (2), precum si a art. 58 de cea a art. 59 din Legea nr. 263/2010, atunci cand handicapul decurge din afectarea functiei vizuale.
Conform celor deja enuntate, in legatura cu dobandirea dreptului la pensie pentru limita de varsta de catre persoanele cu un anumit tip si grad de handicap, legiuitorul stabileste un regim de reglementare special, derogatoriu de la cele de drept comun, instituind prin normele citate doua beneficii cumulative - reducerea stagiilor de cotizare si a varstei standard de pensionare prevazute in anexele legilor - anexa nr. 3, in cazul Legii nr. 19/2000 si, respectiv, anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, in oricare dintre situatii fiind vorba despre un handicap preexistent calitatii de asigurat.
Cea din urma distinctie este importanta, intrucat, daca persoana respectiva si-a pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca din cauza: a) accidentelor de munca si bolilor profesionale, conform legii; b) neoplaziilor, schizofreniei si SIDA; ori c) bolilor obisnuite si accidentelor care nu au legatura cu munca, asadar, dupa incadrarea in munca, acesteia nu ii sunt aplicabile dispozitiile art. 47 din Legea nr. 19/2000 ori, dupa caz, ale art. 58-59 din Legea nr. 263/2010 referitoare la pensia pentru limita de varsta, ci normele care reglementeaza calificarea la pensia de invaliditate (art. 53-64 din Legea nr. 19/2000 ori cele de la art. 68-82 din Legea nr. 263/2010).
In plus, in cel din urma caz, legea opereaza cu o alta categorie juridica, anume grad de invaliditate (I, II si III), iar nu cu cea de handicap (mediu, accentuat sau grav) si, respectiv, cea de nevazator.
In mod corespunzator, dispozitiile art. 55 din Legea nr. 19/2000 si, ulterior, ale art. 70 din Legea nr. 263/2010 au stabilit, in legatura cu pensia de invaliditate, ca, pentru incadrarea in gradele I, II si III de invaliditate, se vor aproba criterii si norme pentru incadrarea in grad de invaliditate prin hotarare a Guvernului initiata de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei impreuna cu Ministerul Sanatatii, la propunerea Casei Nationale de Pensii si Asigurari Sociale.
Totodata, legea stabileste [art. 56 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 si, respectiv, art. 71 alin. (1) din Legea nr. 263/2010] ca incadrarea sau neincadrarea intr-un grad de invaliditate se face prin decizie emisa de medicul specializat in expertiza medicala si recuperarea capacitatii de munca, denumit medic expert al asigurarilor sociale.
Criteriile si normele de diagnostic clinic, diagnostic functional si evaluare a capacitatii de munca pe baza carora se face incadrarea in gradele I, II si III de invaliditate au fost aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 400/2001 (emisa in baza art. 55 din Legea nr. 19/2000) si, respectiv, in domeniul de aplicare a Legii nr. 263/2010, prin Hotararea Guvernului nr. 155/2011 pentru aprobarea criteriilor si normelor de diagnostic clinic, diagnostic functional si de evaluare a capacitatii de munca in temeiul carora se face incadrarea in gradele I, II si III de invaliditate (emisa in aplicarea art. 70 din lege).
In consecinta, incadrarea in grad de handicap si incadrarea in grad de invaliditate sunt operatiuni tehnico-medicale si juridice diferite, carora legea le atribuie efecte distincte, reglementandu-le prin norme proprii fiecarei categorii; astfel, pentru persoanele aflate in aceasta situatie anterior dobandirii calitatii de asigurat, incadrarea in grad de handicap conduce la obtinerea beneficiilor legale constand in reducerea varstei standard de pensionare si, in conditiile legii, a stagiilor complete de cotizare pentru inscrierea la dreptul la pensie pentru limita de varsta, in timp ce incadrarea in grad de invaliditate constituie chiar una dintre cerintele de inscriere la pensia de invaliditate, intrucat reducerea sau pierderea capacitatii de munca (asociata unui anumit grad de invaliditate) a survenit dupa dobandirea calitatii de asigurat.
Atare diferenta de regim juridic este subliniata cu claritate si in considerentele deciziilor Curtii Constitutionale nr. 565/2005 si nr. 353/2008.
Instanta constitutionala a retinut si apreciat astfel: "Examinand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, Curtea observa ca acest text de lege a mai constituit obiect al controlului de constitutionalitate in raport cu aceleasi prevederi constitutionale si aceleasi critici ca si in prezenta cauza. Astfel, prin Decizia nr. 565 din 25 octombrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.052 din 25 noiembrie 2005, Curtea a retinut ca: «Textul de lege supus controlului de constitutionalitate are in vedere doar exercitarea dreptului la pensie al persoanelor cu handicap, iar din cadrul acestei categorii, numai a acelor persoane care au dobandit handicapul inainte de a fi devenit asigurat in sistemul public al asigurarilor sociale, respectiv inainte de a fi incadrate in munca. Este evident ca aceasta categorie de persoane se afla intr-o situatie diferita de cea a persoanelor care au dobandit handicapul in timp ce erau incadrate in munca, fapt ce justifica in mod rezonabil instituirea unui tratament juridic diferentiat. Astfel, in timp ce persoanele la care se refera art. 47 din Legea nr. 19/2000 au dreptul de a obtine pensie pentru limita de varsta, cu beneficiul reducerii stagiului de cotizare si a varstei de pensionare, persoanele care au dobandit handicapul in timp ce erau incadrate in munca se bucura de o alta categorie de pensie, si anume pensia de invaliditate, prevazuta de art. 53 si urmatoarele din aceeasi lege. Aceasta constituie, de asemenea, o reglementare favorabila, corespunzatoare situatiei specifice acestei din urma categorii de persoane. Potrivit acestor prevederi legale, si persoanele care au dobandit handicapul in timp ce erau incadrate in munca se pot inscrie la pensie inainte de implinirea varstei standard de pensionare, cu reducerea sau chiar eliminarea perioadei necesare pentru realizarea stagiului de cotizare, in raport cu gradul de invaliditate, ce se stabileste prin expertiza medicala.»"
Interpretarea coroborata, pe de o parte, a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 19/2000, iar, pe de alta parte, a prevederilor art. 58 si 59 din Legea nr. 263/2010 conduce la retinerea urmatoarelor efecte:
Pentru stabilirea dreptului la pensie pentru limita de varsta, persoanele care au realizat un stagiu de cotizare in conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat beneficiaza de urmatoarele facilitati, astfel:
- cei cu handicap grav: de reducerea cu 15 ani a varstei standard de pensionare si de reducerea la 1/3 a stagiului complet de cotizare, stagiu realizat in conditii de handicap preexistent;
- cei cu handicap accentuat: de reducerea cu 10 ani a varstei standard de pensionare si de reducerea la 2/3 a stagiului complet de cotizare, stagiu realizat in conditii de handicap preexistent;
- cei cu handicap mediu: de reducerea cu 10 ani a varstei standard de pensionare, dar nu si de reducerea stagiului complet de cotizare;
- nevazatorii pot solicita inscrierea la dreptul la pensia pentru limita de varsta: indiferent de varsta (deci, beneficiaza de o reducere nelimitata a varstei standard de pensionare), daca au realizat ca nevazator cel putin 1/3 din stagiul complet de cotizare.
Fata de aceste variante normative, distinct reglementate, rezulta ca legiuitorul stabileste un regim diferit in vederea inscrierii la dreptul la pensie pentru limita de varsta in functie de gradul de handicap (mediu, accentuat si grav), fara distinctie in functie de tipul de handicap (fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare etc.), potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 si, respectiv art. 58 din Legea nr. 263/2010, dar, in plus, in cazul nevazatorilor adopta o alta norma speciala - art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 sau, ulterior, art. 59 din Legea nr. 263/2010.
Pe de alta parte, se poate spune ca legea speciala (prin aceasta intelegandu-se legile privind sistemul public de pensii - Legea nr. 19/2000 si, respectiv, Legea nr. 263/2010) distinge intre persoanele cu handicap preexistent (mediu, accentuat si grav) si categoria nevazatorilor, chiar daca din punctul de vedere al legii-cadru in materie (Legea nr. 448/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, dreptul comun pentru incadrarea unei persoane intr-un anumit grad de handicap, in raport de tipul handicapului) o persoana ale carei functii vizuale sunt afectate poate fi incadrata in categoria handicapului (vizual) mediu, accentuat sau grav, iar, in ce priveste nevazatorii, aceleasi norme generale indica solutia incadrarii lor in categoria celor cu handicap grav.
Prin urmare, in contextul legii speciale, persoanele ale caror functii vizuale sunt afectate se pot incadra fie in categoria persoanelor cu handicap (mediu, accentuat sau grav), fie in categoria nevazatorilor, in functie de gradul de afectare a functiei vizuale.
Pe langa explicatia de ordin lingvistic ce poate fi obtinuta prin consultarea Dictionarului explicativ al limbii romane: "nevazator" - om lipsit de vedere, orb, aceasta notiune trebuie explicata in contextul legii, prin urmare, in ipostaza sa de concept juridic.
Mai mult decat atat, intrucat legiuitorul face distinctie (in cuprinsul Legii nr. 448/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare) intre persoanele cu handicap mediu, accentuat si grav, iar in cadrul Legii nr. 19/2000 si, ulterior, al Legii nr. 263/2010, intre persoanele cu handicap mediu, accentuat si grav (handicap ce poate fi si vizual), pe de o parte, si categoria nevazatorilor, pe de alta parte, trebuie identificate instrumentele legale pentru ca si interpretul, in procesul de aplicare a legii, sa incadreze situatia de fapt in norma de drept edictata in mod expres de legiuitor pentru reglementarea sa, cu atat mai mult cu cat aplicarea legii generale (Legea nr. 448/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare) ar presupune incadrarea nevazatorilor in categoria persoanelor cu handicap grav, asa cum s-a aratat.
Astfel, conform celor prevazute de art. 85 alin. (3), (4) si (8) din Legea nr. 448/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca este cazul (sau in legatura cu beneficiarii acestui act normativ), incadrarea unei persoane in grad de handicap se realizeaza de catre o comisie de evaluare avand o compunere preponderent medicala, comisie care aplica criteriile medico-psihosociale stabilite prin Ordinul nr. 762/1.992/2007.
In delimitarea domeniului de aplicare a dispozitiilor art. 47 alin. (1) de cel al art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 (sau, dupa caz, a domeniului de aplicare al art. 58 si cel al art. 59 din Legea nr. 263/2010), trebuie a se porni de la observarea criteriilor prevazute in cap. 2 pct. I din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 762/1.992/2007 in scopul evaluarii persoanelor cu afectarea functiilor vizuale in vederea stabilirii gradului de handicap.
Astfel, in cap. 2 pct. I. subpct. 4 se prevede ca: "Acuitatea vizuala si campul vizual sunt singurele criterii de incadrare intr-un grad de handicap, din punct de vedere oftalmologic."
In raport de acesti parametri functionali, in tabelul din cap. 2 pct. I sunt redate aceste criterii care conduc la stabilirea unui anumit nivel de deficienta vizuala, deficienta careia ii corespunde un anumit grad de handicap.
Astfel, pentru incadrarea in:
- handicap mediu (generat de o deficienta medie a functiei vizuale), acuitatea vizuala este intre 1/8 (0,12)-1/10 (0,10) cu corectie optima la ochiul cel mai bun;
- handicap accentuat (generat de o deficienta accentuata a functiei vizuale), acuitatea vizuala este intre 1/12 (0,08) (4 m) - 1/25 (0,04) (2 m) la ochiul cel mai bun.
In cazul handicapului grav (corespunzator unei deficiente vizuale grave), prin ordinul mentionat se indica atat o limita inferioara - cecitatea relativa -, cat si o limita superioara - cecitatea absoluta - pentru incadrarea deficientei in acest grad de handicap.
Din perspectiva legii-cadru - Legea nr. 448/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare -, conform Ordinului nr. 762/1.992/2007, adoptat pentru aplicarea acestui act normativ, in termeni medicali, se incadreaza in notiunea de "handicap grav" deficientele functiei vizuale in limitele: VAO < 1/25 (0,04) (2m) (sau vedere ambii ochi sub 2 m) si VAO = pmm, pl, fpl = cecitatea absoluta (sau vedere ambii ochi = percepe miscarile mainii - pmm; percepe lumina - pl; fara perceptia luminii - fpl).
Intre aceste limite (superioara - cecitatea absoluta - sau cea mai grava forma de handicap grav si, respectiv, inferioara - cecitatea relativa), aceleasi texte indica doua stadii de cecitate relativa: VAO < 1/25 pana la 1/50 - grav fara asistent personal si VAO </= 1/50 (0,02) (n. d. la 1 m sau nu distinge la 1 m) - grav cu asistent personal sau, in alte cuvinte, vedere ambii ochi sub 1 m.
Astfel cum deja s-a aratat, Legea nr. 448/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (insotita de legislatia secundara adoptata pentru organizarea aplicarii legii - Ordinul nr. 762/1.992/2007), reprezinta dreptul comun pentru incadrarea unei persoane in categoria celor cu handicap mediu, accentuat sau grav, insa Legea nr. 19/2000 sau, ulterior, Legea nr. 263/2010 (legi speciale) contine o norma derogatorie pentru categoria nevazatorilor, persoane care, potrivit dreptului comun sau in contextul Legii nr. 448/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se incadreaza in notiunea de handicap grav.
Asa fiind, in domeniul de aplicare a legii speciale, pentru delimitarea notiunii de "nevazatori" prevazute de art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 si art. 59 din Legea nr. 263/2010 de categoria celor cu handicap (vizual) mediu, accentuat si grav la care se refera dispozitiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 si, respectiv, art. 58 din Legea nr. 263/2010, instantele de judecata erau tinute a face aplicarea regulilor de interpretare a normelor juridice, intre care principiul de interpretare specialia generalibus derogant si, totodata, sa observe dispozitiile de elaborare a actelor normative, in special, prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, conform carora este interzis paralelismul legislativ.
Or, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 si, ulterior, celor ale art. 59 din Legea nr. 263/2010, regulile anterior mentionate nu permiteau a se asimila notiunii de "nevazator" - careia legiuitorul ii consacra o norma speciala - si categoria persoanelor a caror deficienta vizuala conduce la incadrarea lor in categoria persoanelor cu handicap (vizual) grav si, cu atat mai putin, a categoriei celor cu handicap (vizual) accentuat, avand in vedere ca acestora (ca si celor cu handicap mediu) legea le stabileste un alt regim de facilitati in vederea dobandirii dreptului la pensie pentru limita de varsta.
Pe de alta parte, o norma juridica nu poate fi interpretata decat in sensul aplicarii ei, iar nu in acela de a nu produce niciun efect, pentru ca, in caz contrar, s-ar nega insasi functia pozitiva a dreptului; procedand in sensul anterior mentionat, instantele au lasat fara aplicare dispozitiile art. 47 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 19/2000 si, respectiv, pe cele ale art. 58 lit. a) si b) din Legea nr. 263/2010, pentru categoria asiguratilor al caror grad de handicap vizual atrage includerea lor in una dintre aceste categorii juridice, aplicandu-le si acestora norma edictata exclusiv pentru situatia nevazatorilor.
In plus, au fost ignorate si alte reguli de interpretare a normelor juridice.
Astfel, normele de exceptie sunt de stricta interpretare si aplicare - exceptio est strictissimae interpretationis; prin urmare, sfera lor de aplicare nu poate fi extinsa la alte situatii decat la cele strict avute in vedere de legiuitor la adoptarea lor.
Cu incalcarea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus s-a facut o distinctie nejustificata intre cei cu handicap vizual (grav si accentuat) si persoanele cu un alt tip de handicap (fizic, mental, auditiv etc.), susceptibil, de asemenea, de aceeasi gradare (mediu, accentuat si grav), in conditiile legii, substituindu-se reglementarea din art. 47 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 19/2000 si, respectiv, art. 58 lit. a) si b) din Legea nr. 263/2010 cu cea prevazuta de art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 sau, ulterior, de art. 59 din Legea nr. 263/2010.
In consecinta, notiunea de "nevazator" din cuprinsul celor doua norme va fi explicitata prin sintagma "cecitate absoluta", avand in vedere distinctiile prevazute de Ordinul nr. 762/1.992/2007.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului si, in consecinta, stabileste ca:
In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv a prevederilor art. 59 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, notiunea de "nevazator" se refera exclusiv la cecitatea absoluta.
Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 21 septembrie 2015.
VICEPRESEDINTELE INALTEI
CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
IULIA CRISTINA TARCEA
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad
----